The root of all evil

PO: Blogs? What the hell... I mean... come on... they're all like... I don't know...
Shut up bloggers, I totally hate you.

LB: That was your opening statement?!?!?!

PO: No, your honor, that was blogging.
See, the average blog is nothing more than a collection of pointless personal minutia and pictures of the blogger's cat dressed as Harry Potter. And suspiciously camouflaged links to a certain 1980s Rick Astley music video.
Bloggers are the root of all evil because they have reduced us to a first draft culture. Even something as meaningless and trivial as a ... as a wedding has a rehearsal. And yet these bloggers think that their unfiltered brain leakage is somehow changing the world. Well, it is, your honor, for the evil...er.

LB: Ultimate fighting or blogging? Which causes more brain leakage? When I think about it my teeth want to reach back and eat my brain.

Lewis Black's Root of All Evil
Ultimate Fighting vs. Bloggers - Opening Statements
www.comedycentral.com
Comedy Central TV Shows Comedy Videos

Legenda:
LB = Lewis Black
PO = Patton Oswalt, the man with high self-esteem and low center of gravity.

Joaca de-a Pac-Man

Băncile se joacă de-a Pac-Man.
Oare în burta cărui muţunache cu gura mare vor poposi banii noştri?

JP Morgan a păpat pe Bear Stearns.
Bank of America a păpat pe Merrill Lynch.
Statu' a păpat pe Fannie Mae, Freddie Mac, AIG.
JP Morgan a păpat pe Washington Mutual.
Mama dracului i-a păpat pe Lehman Brothers.
Citibank a păpat pe Wachovia.
Goldman Sachs şi Morgan Stanley şi-au schimbat părul şi au promis că şi năravul.

Şi cine supervizează tot balamulcul? Paulson, care a făcut carieră exact în şmenul numit investment banking. Acum vine el călare pe cal alb să ne salveze de balaurul cu patru capete cu acelaşi nume (din care n-au mai rămas decât două, şi acelea cu Alzheimer).
Păi, cum zicea bunicu', "futu-l în cur pe mă-sa", laşi lupul să păzească oile?

M-am dus vineri pe la bancă, să le dau bună-ziua, să văd "cum le mai merge biznisu'" (o formă mai voalată a variantei mai directe "WTF is going on?!"). Nici o grijă, stăm mai bine ca niciodată. Şi în plus, nu lasă guvernu' să cadă a patra bancă din ţară... Uite tocmai propoziţia asta mi-a dat de gândit: ce nevoie era să vorbească de cădere când ei stau aşa de bine?
La prima oră a dimineţii, solida bancă de pe locul 4 în ţară nu mai exista. A fost păpată de a doua.

Jocul ăsta de-a pac-man nu se poate juca orbeşte. Tre' să ai grijă ce înghiţi. O pară e bună de înghiţit, îţi dă o viaţă în plus. Dar poţi înghiţi şi un rahat împuţit în formă de prună care-ţi termină toate vieţile. Ce s-a întâmplat cu Wachovia e o combinaţie: au înghţit o pară mălăiaţă (Golden West) care s-a transformat în rahat împuţit pe traseu (spre jejun). Acuma i-a păpat Citi cu totul. Citi?!!?? Păi, ei să digere para scofâlcită şi s-o facă smaragde şi rubine?? Ei înşişi sunt o uriaşă pară scofâlcită.

WTF?

Historia de un plagiarismo

O restanţă mai veche, fiindcă tot mi-am pierdut timpul făcând research pe tema asta...

Scurt metrajul mexican căştigător la Cannes anul acesta, "Historia de un letrero" de Alonso Alvarez Barreda este un plagiat flagrant. Oare cum de premiul nu a fost încă retras? E cumva prea înduioşător subiectul?

Doar mexicanii s-au autosesizat, nimeni altcineva:



Originalul, "Una limosna, por favor" (2006) îi aparţine spaniolului Francisco Cuenca.

PS: Filmuleţul mexican se face vinovat şi de alte furturi. Coloana sonoră este luată din "Il Postino" (Oscar în '96 pentru muzică), fără a o menţiona deloc în generic! Muzica contribuie substanţial la atmosferă, sunt convins că asta a şi fost diferenţa între originalul spaniol (mult mai sec fără muzică) şi mexicani. Muzica din "Il Postino" este de argentinianul cu nume de bulgar Luis Enriquez Bacalov.

PS2: Alt furt calificat. Aşa zis-ul "consultant de creaţie", Alejandro Gomez Monteverde e vinovat de furtul lui Ali Landry, acum Ali Landry Monteverde, care acum 10 ani era the the hottest chick in America (Miss Teen USA, Miss USA, Miss Universe; tipic pentru ea, era mereu prima după costumul de baie şi rochia de seară, dar claca invariabil la proba finală: interviul :o) ... o adevărată beauty queen).

Emmy, Oscar, Tony ...

= nume proprii folosite ca "porecle" de circumstanţă.

Premiile Emmy au fost duminică. Colegul meu (de la William and Mary) John Stewart a câştigat pentru a şasea oară consecutiv premiul pentru cea mai bună emisiune TV, "The Daily Show with John Stewart". În 2003, John l-a depăşit pe brontozaurul David Letterman, atunci s-a produs schimbarea de generaţie. Ceilalţi nominalizaţi sunt şi ei pe placul meu: Steven Colbert (fost "ucenic" al lui John), Bill Maher, Conan O'Brien (2007). Jay Leno e mult prea slab.

John Stewart e probabil şi singurul talk show host de comedie (de fapt, satiră dusă la perfecţie) care a câştigat (mai prestigiosul) Peabody Award pentru jurnalistică (pentru seria de emisiuni "electorale" Indecision 2000 şi Indecision 2004). Cu 11 Emmy-uri şi două Peabody-uri la catastif, are deja un CV de talia lui Larry King, dar la doar jumătate din vârsta lui King.

Pe lângă căruţa de premii oficiale, John Stewart ar merita şi premiul "The Class Act Award" pentru gestul de adevărat gentleman de la Oscarurile de anul ăsta: Marketa Irglova & Glen Hansard, "Falling Slowly", best song, în "Once".

A propos, recomand cu căldură filmul "Once", o revelaţie.


Înapoi de la început: Emmy, Oscar, Tony sunt de fapt porecle.

Emmy e inventat de la immy (image orthicon tube).
Pentru inventarea numelui Oscar există mai multe versiuni. Bette Davis, Walt Disney şi o femeie de servici îşi dispută titlul de autor.
Tony e ales pentru Antoinette Perry.

PS: se spune "femeie de servici" sau "femeie de serviciu"?

Happy Birthday to Me

Conform Wikipedia, împart ziua de naştere cu următorii:

• Frederick III Habsburg, împărat
• Richard III Plantagenet, plantagenet
• Girolamo Savonarola, fanatic religios, autorul primului "rug al deşertăciunilor" (al doilea rug îi aparţine, la figurat, lui Tom Wolfe, "The Bonfire of the Vanities" unul dintre cele mai bune romane americane)
• John MacAdam, inventatorul macadamului
• Abdul Hamid II, ultimul sultan otoman (de tristă amintire, cum s-ar spune pe la noi)
• H.G.Wells, unul din părinţii science fiction-ului (el e mama, Jules Verne e tatăl, sau invers): "The Time Machine", "The Invisible Man", "The War of the Worlds", "The Island of Doctor Moreau" (toate adaptate şi la Hollywood)
• Serghei Esenin, nelipsit din nici un rebus tematic (alături de Eminescu la 2 orizontal, Isanos undeva la vertical pe mijloc, Aman, potrivit oriunde, şi Utan, pentru U-ul iniţial, de care e penurie mare...)
• Sándor Kocsis, parte din cel mai fabulos atac din toate timpurile: Puskás-Hidegkuti-Kocsis, 193 de goluri împreună la naţională între 1945 şi 1956, o cifră ameţitoare, ţinând cont că, de exemplu, cea mai bună "tripletă" românească (Hagi-Dumitrescu-Răducioiu) are doar 68 în perioada de glorie (1988-2000), când oricum se jucau mai multe meciuri....
• Larry Hagman, a.k.a. J.R. din Dallas, dar şi Tony din "I Dream of Jeannie"
• Leonard Cohen, în concert chiar la Bucureşti de ziua lui
• Stephen King, uuuuu
• Bill Murray, din "Caddyshack"
• Cheryl Hines, din "Curb Your Enthusiasm"
• Faith Hill

Eu unul nu văd nici o legătură comună (nici ei între ei, nici ei cu mine... :o) Mai ales eu şi Savonarola, ce "Dumnezeu" să avem noi în comun??? :o)

Lumi paralele

Destinele care s-au întâlnit ieri pe Olimpico aveau acum 5 ani aceleaşi şanse de a se intersecta cât doi asteroizi pitici:

-----------------------------------------------------------------------------------------------------
Data       |Unde era CFR|Ce făcea CFR                         |Unde era Roma  |Ce făcea AS Roma
-----------------------------------------------------------------------------------------------------
15 aug 1999 Şomcuta Mare|Progresul Şomcuta Mare - CFR Cluj 0-0|               |
19 sep 1999 Cluj        |CFR Cluj - Crişul Aleşd 2-3          |Stadio Penzo   |Venezia - Roma 1-3
10 oct 1999 Gherla      |Olimpia Gherla - CFR Cluj 4-1        |Artemio Franchi|Fiorentina - Roma 1-3
13 mar 2000 Salonta     |Olimpia Salonta - CFR Cluj 1-0       |Sant'Elia      |Cagliari - Roma 1-0
22 mar 2000 Ocna Dej    |Minerul Ocna Dej - CFR Cluj 3-1      |Olimpico       |Lazio - Roma 2-1
27 apr 2000 Sărmăşag    |Minerul Sărmăşag - CFR Cluj 3-2      |Olimpico       |Roma - Parma 0-0
21 mai 2000 Negreşti Oaş|Oaşul Negreşti - CFR Cluj 2-1        |Bentegodi      |Verona - Roma 2-2
-----------------------------------------------------------------------------------------------------
                   AS Roma locul 6 în Serie A, CFR Cluj locul 10 în divizia C7
-----------------------------------------------------------------------------------------------------
20 aug 2000 Hoghiz      |Cimentul Hoghiz - CFR Cluj 1-0       |               |în vacanţă
15 oct 2000 Beclean     |Laminorul Beclean - CFR Cluj 2-0     |Via del Mare   |Lecce - Roma 0-4
18 mar 2001 Iara        |Minerul Iara - CFR Cluj 0-1          |Reggio Emilia  |Reggina - Roma 0-0
 6 mai 2001 Cluj        |CFR Cluj - Laminorul Beclean 0-1     |Delle Alpi     |Juventus - Roma 2-2
13 iun 2001 Braşov      |Romradiatoare - CFR Cluj 2-2         |Olimpico       |Roma - Parma 3-1
-----------------------------------------------------------------------------------------------------
                   AS Roma campioana Italiei, CFR Cluj locul 11 în divizia C6
-----------------------------------------------------------------------------------------------------
29 sep 2001 Cluj        |CFR Cluj - Şoimii Satu Mare 1-1      |Delle Alpi     |Juventus - Roma 0-2
10 nov 2001 Cluj        |CFR Cluj - Lăpuşul Tg.Lăpuş 6-1      |Olimpico       |Roma - Inter 0-0
16 dec 2001 Cluj        |CFR Cluj - Crişul Aleşd 3-0          |Olimpico       |Roma - Milan 3-1
-----------------------------------------------------------------------------------------------------
                   AS Roma pe primul loc la sfârşitul turului, CFR Cluj în divizia C8
-----------------------------------------------------------------------------------------------------
5 mai 2002 Turda        |Sticla Turda - CFR Cluj 1-0          |Delle Alpi     |Torino - Roma 0-1
-----------------------------------------------------------------------------------------------------
                   AS Roma pe locul 2 în Serie A, CFR Cluj promovează în divizia B
-----------------------------------------------------------------------------------------------------
24 mai 2003 Cluj        |CFR Cluj - CSM Reşiţa 7-1            |Olimpico       |Roma - Atalanta 1-2
-----------------------------------------------------------------------------------------------------
                   AS Roma pe locul 8 în Serie A, CFR Cluj promovează în divizia A
-----------------------------------------------------------------------------------------------------
18 mai 2008 Cluj        |Universitatea Cluj - CFR Cluj 0-1    |Massimino      |Catania - Roma 1-1
-----------------------------------------------------------------------------------------------------
                   AS Roma pe locul 2 în Serie A, CFR Cluj campioană
-----------------------------------------------------------------------------------------------------
16 sep 2008                          AS Roma - CFR Cluj 1-2
-----------------------------------------------------------------------------------------------------

Sic transit gloria mundi: AS Roma - CFR Cluj 1-2

De mult n-am mai trăit asemenea clipe de satisfacţie şi încântare ca cele oferite de argentinienii noştri din Cluj. (De la Dinamo-Everton 5-1.)

Victorie la Roma!

Răzbunare pentru toate înfrângerile noastre cu băftoşii şi aroganţii de italieni!

Iată că Totti n-a m-ai apucat să se trântească în careu şi să cerşească un penalty pe degeaba. OK, s-a trântit, dar partitura lui a fost atât de penibil de prost interpretată că nici el n-ar fi fluierat nimic. Brânciul, cotonogeala şi păcăleala tipică macaronarilor n-au mai mers de data asta (decât de vreo două ori). Iar pasele şi devierile elegante ale "clujenilor" noştri mi-au smuls suspine de încântare. Un tango perfect în Cetatea Eternă.


Cúlio 1-1

Link:

Cúlio 1-2







Răzbunare, dulce răzbunare... Cu Panucci, ticălosul, pe teren. Cu Totti, "grosu' şi-arţăgosu'", pe teren. Cu De Rossi, încrezutul, pe teren. Ridiculizaţi de "clujenii" Juan Manuel Cúlio, Síxto Perálta, Alvaro Perálta, André Galiassi, Sebastian Dubarbier, Tony da Silva, Dani Silva Soares, Cadú Manuel Ferreira Sousa ...

Grácias señores!

Şi să nu-l uităm pe antrenorul "clujean" Maurizio Trombetta.
Şi pe bossul clujean Arpád Pászkány.
Şi în fine pe cei trei "ai noştri": Eduard Stăncioiu, Gabriel Mureşan şi Eugen Trică The Trickster, tustrei magnifici.

Comentatorul italian: "CFR a jucat precum Italia în '82". Parcă v-am povestit şi eu ceva de Italia din '82, nu? Venind de la un italian, acesta este complimentul suprem.

Între noi fie vorba, trebuia să fie 5-1, ca meciul să intre pe drept în colecţie cu România-Ţara Galilor 5-1 (1993), România-Germania 5-1 (2004), Steaua - IFK Göteborg 5-1 (1989), Dinamo-Everton 5-1 (2005). Dar e bine şi aşa: Roma - Cluj 1-2!


PS: Recapitulare, noi contra italienilor la echipele de club:

CCE  1965 R2: Internazionale Milano          - Dinamo Bucureşti                6-0,1-0
  D.Jair'12 S.Mazzola'16 D.Jair'35 L.Suarez'38 S.Mazzola'78 A.Milani'81 
  A.Domenghini'57 
CCE  1966 R2: Dinamo Bucureşti               - Internazionale Milano           2-1,0-2
  C.Frăţilă'25 I.Haidu'51 / J.Peiro'12 
  S.Mazzola'47 G.Facchetti'87 
CCE  1968 R2: Juventus Torino                - Rapid Bucureşti                 1-0,0-0
  R.Magnusson'57 
UEFA 1972 R1: SSC Napoli                     - Rapid Bucureşti                 1-0,0-2
  N.Lupescu**'75 
  D.Dumitru'26 G.Ene'34 
UEFA 1974 R1: AC Fiorentina                  - Universitatea Craiova           0-0,0-1
  I.Oblemenco'89 
UEFA 1977 R1: Dinamo Bucureşti               - AC Milan                        0-0,1-2
  L.Sătmăreanu'8 / E.Calloni'26 Silva'74 
CCE  1981 R1: Internazionale Milano          - Universitatea Craiova           2-0,1-1
  A.Altobelli'8 A.Altobelli'60 
  C.Muraro'8 / A.Beldeanu'18 
UEFA 1982 R2: Internazionale Milano          - Dinamo Bucureşti                1-1,2-3e
  Pasinato'23 / A.Custov'38 
  A.Altobelli'46 H.Prohaszka'96 / D.Georgescu'31 I.Augustin'101 C.Orac'107 
UEFA 1983 R1: Universitatea Craiova          - AC Fiorentina                   3-1,0-1
  N.Ungureanu'55 S.Cîrţu'72 I.Balaci'87 / D.Bertoni'37 
  Antognoni'11 
CWC  1985 R1: AS Roma                        - Steaua Bucureşti                1-0,0-0
  F.Graziani'73 
UEFA 1985 R1: Sportul Studenţesc             - Internazionale Milano           1-0,0-2
  M.Sandu'84 
  L.Brady'68 K.Rummenigge'84 
UEFA 1988 R3: Hellas Verona                  - Sportul Studenţesc              3-1,1-0
  D.Fontolan'25 M.Pacione'28 P.Elkjaer-Larsen'82 / M.Coraş'62 
  P.Elkjaer-Larsen'67 
CCE  1989 F : AC Milan                       - Steaua Bucureşti                4-0
  R.Gullit'18 M.Van Basten'28 R.Gullit'39 M.Van Basten'47 
CWC  1989 Q : Dinamo Bucureşti               - Sampdoria Genova                1-1,0-0
  C.Vaişcovici'16 / G.Vialli'89 
UEFA 1989 R1: Oţelul Galaţi                  - Juventus Torino                 1-0,0-5
  I.Profir'59 
  L.De Agostini'17 M.Agiu**'26 R.Barros'28 A.Altobelli'49 R.Barros'71 
UEFA 1992 R2: FC 1893 Genoa                  - Dinamo Bucureşti                3-1,2-2
  C.Aguilera'15 C.Branco'22 C.Aguilera'59 / G.Signorini**'88 
  A.Matei**'9 C.Aguilera'59 / G.Gerstenmajer'68 Cristea'88 
UEFA 1992 R3: Steaua Bucureşti               - FC 1893 Genoa                   0-1,0-1
  T.Skuhravy'22 
  C.Aguilera'59 
UEFA 1994 R1: Internazionale Milano          - Rapid Bucureşti                 3-1,2-0
  D.Bergkamp'12 D.Bergkamp'66 D.Bergkamp'78 / I.Andraşi'52 
  S.Battistini'75 W.Jonk'83 
UEFA 1994 R1: Dinamo Bucureşti               - AC Cagliari                     3-2,0-2
  V.Moldovan'5 V.Moldovan'31 C.Pană'86 / F.Prunea**'12 J.Dely Valdes'40 
  G.Matteoli'6 L.Oliveira'63 
CCE  1996 G3: Juventus Torino                - Steaua Bucureşti                3-0,0-0
  A.Di Livio'35 A.Del Piero'40 F.Ravanelli'49 
CWC  1997 R1: Gloria Bistriţa                - AC Fiorentina                   1-1,0-1
  I.Lazăr'3 / G.Batistuta'47 
  M.Orlando'22 
UEFA 2002 R1: Internazionale Milano          - FC Braşov                       3-0,3-0
  S.Dalmat'23 M.Kallon'31 L.Di Biagio'41 
  N.Ventola'14 L.Giuly'36 N.Ventola'79 
UEFA 2005 G2: AC Parma                       - Steaua Bucureşti                1-0
  A.Budel'79 
UEFA 2006 G3: Sampdoria Genova               - Steaua Bucureşti                0-0
CCE  2008 P3: Lazio Roma                     - Dinamo Bucureşti                1-1,3-1
  M.Mutarelli'54 / I.Dănciulescu'22 
  T.Rocchi'47 G.Pandev'53 T.Rocchi'66 / F.Bratu'27 

Doar de 4 ori i-am eliminat: Rapidul ('72), Dinamo ('82), şi Craiova Maxima de două ori ('74, '83). Ultima oară acum 25 de ani! Numai în Cupa UEFA.
Astăzi i-am bătut în Liga Campionilor (iar Roma a fost egala marelui Inter sezonul trecut).
Seria ticăloşiilor italiene e prea lungă ca s-o mai discut. Ajunge doar să-i pomenesc pe Graziani, Rummenigge, Vialli, Rocchi şi bafta lor porcească...

God save the Kweeng

OK, sunt obsedat de clasamente şi topuri.

Azi fac topul imnurilor.

[Paranteză pătrată: ca să nu mai ridice lumea din sprâncene, reconsititui şi fluxul raţiunii care m-a împins până aici. Începe de la Brandi Chastain (totul începe cu Brandi Chastain) → Marco Tardelli → la ce se gândea Tardelli după gol → la moarte şi la Italia, bineînţeles, Italia lui scumpă → italienilor le sunt sudate Italia şi moartea una de alta în subconştient, datorită imnului...] Am închis paranteza pătrată. Văd cum sprâncenele coboară.

Got it?

• "God Save the Queen"
  
  Calităţi: e scurt, e clar, e uşor de memorat, poate fi urlat din toţi rărunchii (cum le place băieţilor pe stadioane, că de-aia merg băieţii pe stadioane: to let some steam off, altfel le fierbe creierul în aburi de testosteron şi alternativa e bătutul nevestei). Dacă moare regina nu-i nici o pagubă: se schimbă Queen cu King, her cu him şi nu se pierde nici ritmul, nici rima. Foarte convenabil. Două imnuri for the price of one. Eu cred că de asta nu vor englezii să scape de monarhie: ce s-ar face fără imnul lor bestial? Plus, e prea greu să înveţi alt imn după câteva halbe.
  Prima mea amintire despre "God Save the Queen" a fost finala la rugby din 1991. Am dat drumul la televizor şi aşteptam să i se încălzească lămpile. Ştiţi cum era, venea întâi sonorul, pe urmă imaginea. Când a început tot Twickenham-ul să cânte imnul (75000 cu toţii), pereţii de la sufrageria noastră au intrat în rezonanţă. Nu ştiam ce se întâmplă. Nu pot găsi footage chiar de la acea finală, dar există altele asemănătoare: pe noul Wembley, contra Germaniei. Aveţi bonus la pachet: scumpetea de Beckham. Aceeaşi secvenţă, dar la televiziunea germană.
  La cererea publicului, un GSTQ de la Last Night of the Proms (atmosfera este tot ca la stadion...).


• "Oben am jungen Rhein"
  
  E imnul Liechtensteinului ("ce mai vrea şi linchenştain ăştia?"). Are exact melodia de la "God Save the Queen". Ha, ce fază! Oare n-a sesizat nimeni până acum? (adică de la 1750 încoace). Trebuia să vin eu să-i trag de mânecă: "băi, Linchenştain, de unde aţi furat melodia"?


• "Deşteaptă-te, române!"
  
  Nu e o alegere sentimentală de loc. E un imn perfect, şi prin mesaj (românul ori doarme, ori e prost, dar oricum trebuie să se deştepte) şi prin melodie.
  
  Ia uitaţi-i pe băieţii noştri cum ştiu şi ei să zbiere. Ca să vedeţi ce dresaţi eram, imnul vechi îl ştiau toţi.


• "La Marseillaise"
  
  Încă o ofertă promoţională: am pus marseieza la pachet cu al nostru mai sus.


• "Il Canto degli Italiani"
  
  "Fraateeelli d'Itaaaliaaaaa / Itaaaaliaaa s'èdeeeestaaaa..." Şi mie-mi vine să cânt când îl aud. "Le are" italienii ăştia cu muzica. Se încheie cu "Siam' pronti alla morte / l'Italia chiamó", de unde i s-au tras lui Tardelli flashback-urile şi gândurile înălţătoare.


• "Star spangled banner"
  
  Americanii îl cântă dimineaţa, la prânz şi seara din convingere, fără să-i oblige nimeni. Chiar şi la meciuri de baseball între puţulici de copii de 5 ani. OK, patriotismul lor e uneori enervant (mai ales în varianta NRA/NASCAR rednecks), dar n-ai ce să le zici, ei chiar sunt sinceri când îşi cântă imnul. Şi-apoi, trebuie să recunoaştem, it's the land of the free pe bune.


• "Ghimn saveţskava saiuza"
  
  I-am urât pe sovietici cu toţi porii, ribozomii şi mitocondriile fiinţei mele (şi aparatele Golgi, bineînţeles), dar imnul lor era bun. Păcat că n-avea titlu. Oare n-au observat că era lipsă la inventar? O bucată de vreme (după '91) au scos şi versurile. Băi frate, prin ce criză au trecut... Vă daţi seama, nici versuri la imn nu se mai găseau la ei ...
  
  NB: fac distincţie între ruşi şi sovietici la faza cu ura. Ruşii au existat înaintea sovieticilor, care s-au răspândit apoi în acelaşi habitat natural de stepă. Ele sunt vietăţi diferite.


• "Das Lied der Deutschen"
  
  Îi caracterizează: arogant - ei tot timpul visează că-s "über Alles" ("über Alles in der Welt", inclusiv Namibia) - , sec, fără metafore şi alte subtilităţi, fără "trăire" (o noţiune prea vagă care nu se poate pipăi şi, mai ales, nu se poate trage la strung). Muzica e scrisă de Haydn şi iniţial se intitula ceva traductibil în "God Save the Kaiser"("Gott erhalte Franz den Kaiser").

PS: Iar la urmă, "cu voia dumneavoastră", cel mai deprimant imn: al Ungariei. Staţi, nu vă năpustiţi, n-am băut cu prostul de Funar la crâşmă. Am şi rude bune şi simpatice de "etnie maghiară". Dar să fim serioşi, ce naiba n-au găsit şi ei ceva mai puţin lugubru? Un csárdás ceva? Doar îl au pe Liszt, Bartok, WTF? Îţi vine o lehamite nemărginită când îl auzi. Nici să-ţi zbori creierii nu mai ai chef.

PS2: Nu ştiu cum e imnul Turciei, dar uite de ce-s în stare ai lor ca brazii. Aveţi răbdare până la secunda 20, atunci încep.
Ce pot să zic decăt: fuck me!, cum dracu' de i-am bătut noi pe-ăştia la Călugăreni sau Podu' Înalt? Păi un spahiu din ăla papă trei ghiauri pe pâine la micul jejun (înainte de covrigul cu susan). Şi înainte să se "deştepte" răzeşul nostru, că imnul încă nu exista... Eu cred că Călugăreniul (sic!) şi Podul Înalt sunt basme de Petre Ispirescu.

PS3: Un fapt mai puţin cunoscut: Ciprian Porumbescu a compus muzica la două imnuri naţionale: al României ("Trei Culori") şi al Albaniei ("Hymni i Flamurit")!

Odă (în sunet de nai) lui Ennio Morricone

Să încep cu mijlocul (că nu-i nici început nici sfârşit): Cinema Paradiso este pe locul 91 la IMDb. Din topul lor am văzut 9 din primele 10 (ce caută Dark Knight pe locul 3 ??? abia a fost lansat - pe 18 iulie -- bănuiesc că e o reacţie emo de inerţie la moartea lui Heath Ledger, un fel de Ayrton Senna al ecranului).

Am #6 ("Pulp Fiction") şi #7 ("Schindler's List") pe "lista mea" (u ha-ha, şi n-o dau la nime-nea). Am revăzut clipuri din "Pulp Fiction" aseară şi intelectul meu (cât o mai fi rămas din el) a fost la fel de excitat şi magnetizat ca prima dată. Pot să-l văd şi de 100 de ori la rând şi tot îl gust la maximum de fiecare dată. Cred că fiecare replică din film a devenit citat celebru, fiecare scenă e un instant classic. Am avut un coleg de cameră care memorase tirada bombastică a lui Jules (Samuel L. Jackson) din Ezekiel 25:17. Eu eram convins că citatul e chiar din Biblie, dar e doar o invenţie magistrală a minţii (bolnave?) a lui Quentin Tarantino:

Jules: You read the Bible?

Ringo: Not regularly.

Jules: There's a passage I got memorized. Ezekiel 25:17. "The path of the righteous man is beset on all sides by the inequities of the selfish and the tyranny of evil men. Blessed is he who, in the name of charity and good will, shepherds the weak through the valley of the darkness. For he is truly his brother's keeper and the finder of lost children. And I will strike down upon thee with great vengeance and furious anger those who attempt to poison and destroy my brothers. And you will know I am the Lord when I lay my vengeance upon you." I been sayin' that shit for years. And if you ever heard it, it meant your ass. I never really questioned what it meant. I thought it was just a cold-blooded thing to say to a motherfucker before you popped a cap in his ass. But I saw some shit this mornin' made me think twice. Now I'm thinkin': it could mean you're the evil man. And I'm the righteous man. And Mr. .45 here, he's the shepherd protecting my righteous ass in the valley of darkness. Or it could be you're the righteous man and I'm the shepherd and it's the world that's evil and selfish. I'd like that. But that shit ain't the truth. The truth is you're the weak. And I'm the tyranny of evil men. But I'm tryin, Ringo. I'm tryin' real hard to be the shepherd.

O colecţie de scene din "Pulp Fiction":

• Ezekiel 25:17
• Intervenţie divină
• Discurs Marsellus Wallace
• Milkshake de 5 dolari
• "Girl, You'll be a Woman ... Soon"
• Mia Wallace
• Mister Wolfe
• Porcii sunt animale murdare
• Ringo & Yolanda

Despre ce era vorba? A, Ennio Morricone. S-a transformat în odă pentru "Pulp Fiction". Acum fac legătura (doaga lipsă): "Il Buono, Il Cativo, Il Brutto" e pe locul 5 în aceeaşi listă (cea mai "democratică").

Iată oda mai sus pomenită pe muzică din Cinema Paradiso. "Şlagăre" intrepretate de Celine Dion, Quincy Jones, Bruce Springsteen, Andrea Bocelli, Metallica (!?), Renee Fleming.

Un amănunt surprinzător: filmul "Once Upon a Time in America" (IMDb #98) m-a fascinat multă vreme. L-am văzut pe video în vremurile de tristă amintire, când nu aveam acces la nici un fel de informaţie. Naiul de pe coloana sonoră suna a Zamfir, dar n-am putut afla dacă este într-adevăr el. Gheorghe Zamfir într-un film cu Robert de Niro din 1984 ??!! (i.e. anul celui de-al XIII-lea congres)? Ei bine, da! I se datorează lui Ennio Morricone.

"Acorduri nepieritoare" (cum se spune în langue de bois):

• "The Good, The Bad, and The Ugly"
• "The Ecstasy of Gold (din acelaşi film)
• "For a few Dollars More"
• "Once Upon a Time in the West"
• "Once Upon a Time in America" (Gheorge Zamfir la nai)
• "Cinema Paradiso"
• "La Piovra"

Salt mortal

Urmează un salt mortal: de la fotbal în curtea şcolii la critică literară.

Fac următoarea afirmaţie care sigur îmi va atrage numai belele pe cap: în nici o ţară din lumea modernă nu are literatura un statut mai bun ca în America. Mai bun ca oriunde în Europa (inclusiv în Patria Culturii, Franţa... sau e Italia patria aceea?).

Simt că tutorele meu, Vio (odihnească-se în pace), se uită peste umăr la ce scriu şi trebuie să-i urmez sfatul, singurul sfat primit vreodată în ale scrisului pe care-l consider demn de a fi reţinut: o afirmaţie nu poate fi acceptabilă decât dacă are cel puţin trei argumente solide în sprijinul ei (N.B. până şi blogul meu frivol despre fotbal are trei cazuri la catastif...).

1. Numărul de critici literari pe cap de locuitor. Am observat cu uimire în ultima vreme că orice carte (de literatură universală) publicată în România are pe copertă aproape exclusiv critici din New York Times, Chicago Tribune, L.A. Weekly, Boston Globe, Washington Post, etc, etc. Unde-s criticii francezi? Până şi la Amelie Nothomb ("Uimire şi cutremur") erau numai critici americani. Oare nimeni nu mai produce critică originală? Păi când a luat Amelie premiul Academiei, nu a scris nimeni o recenzie ca lumea?
   
   Dacă o societate susţine (financiar) un asemenea număr de critici, înseamnă că interesul în literatură este pe măsură.


2. Numărul de librării pe cap de locuitor. Nu numai numărul, ci şi mărimea. Un Barnes&Noble din New York sau San Francisco e aproape la fel de mare ca un Macy's. Deci se vând la fel de multe ţoale ca şi cărţi. Iar mult mai important decât cantitatea e calitatea: se publică autori noi şi îndrăzneţi, de pe tot globul.


3. Numărul de aprecieri pozitive la adresa propriei culturi/literaturi (invers proporţional).
   Să luăm SUA şi România la puricat.
   
   Ce spun americanii: "Nu avem literatură", "învăţământul american e în pragul dezastrului".
   Ce am observat eu:
   • Studenţii americani m-au uimit de la început prin elocvenţă verbală (uneori tradusă în presentation skills, poate provenind din cultura lor de a forma salesman-i, care oricând le este de folos, dar efectul colateral este extrem de pozitiv).
   Articole (chiar şi ştiinţifice), expozeuri, nimicuri: toate sunt clare, la obiect, şi ai mereu sentimentul că ai prins ceva.
   • Orice neica nimeni intervievat pe stradă poate da o declaraţie corectă, fără bâlbâieli, fără "ăăăă"-uri, cu un vocabular avansat, deseori cu "har scriitoricesc". Încercaţi acelaşi experiment în România şi vă apucă plânsul.
   
   
   Ce spun românii: "Învăţământul românesc este nemaipomenit", "ce scriu românii e superior fiindcă noi avem suflet". Ce ştiu eu (şi ai mei părinţi care şi-au petrecut toată viaţa în învăţământ):
   • Elevii români nu ştiu să se exprime. La română sunt învăţaţi să reproducă fraze sforăitoare şi găunoase fără a avea habar ce înseamnă (asta am făcut şi eu când eram elev, n-aveam de ales).
   • Limbajul criticilor de literatură (cu foarte mic excepţii), dar mai ales de artă, este definiţia pură a limbajului de lemn (de placaj făcut din rumeguş, mai bine zis, de traforaj). Fraza are aproape structură fixă, la fiecare substantiv calificativ e musai să fie atârnate măcar două adjective elucubrante, cât mai epatante posibil, fără să conteze că se potrivesc ca nuca în perete.
   
   
   Iată un exemplu, absolut la întâmplare. Am gugălit, "critică de artă" şi am ales primul pasaj din listă:

   Vizionandu-i salba de compozitii adunate sub titlul "IPOSTAZE" (adica aspect, infatisare, sau, in plan filozofic dupa Platon "fiecare dintre cele trei substante spirituale: intelectul, sufletul si materia, ce constituie lumea inteligibila") "FEMININE"(propriu femeii, femeiesc), titlu ce ne introduce direct si statornic in problematica complexa a PORTRETULUI (punte de incercare a talentului in artele vizuale, mai ales in grafica, pictura, sculptura), mi-am dat seama ca tanara pictorita stapaneste temeinic desenul (cu toate complicatiile lui cand e vorba de oameni, de portrete!) si are un remarcabil simt al culorii. Femeile sale, toate tinere, gratioase si dinamice (cand nu sunt puternic adancite in ganduri existentiale!) sunt de o remarcabila frumusete si vitalitate. Expresionismul (vitalism, exuberanta!) isi spune cuvantul nu numai in plan cromatic, ci si in cel menit sa sublinieze caracterul si temperamentul personajelor sale. Desenul (ductul) "cristalizeaza" in forme de o rara frumusete trupul (cu toate ale lui) femeii, aproape intotdeauna in miscare ( dans, abandon, autoadoratie narcisista, provocare, etc). Si nudul dar si vestimentatia caracterizanta i se supun si o ajuta sa realizeze ingenios si cu vadita intentii picturale "ipostazele"..... Psihologia feminina, domeniu in care in calitate de medic Nadia Radulescu este adanc cunoscatoare, in neasteptate si semnificative corespondente si ipostaze, isi spune din plin cuvantul in formele specifice ale principiului estetic horatian "utile si dulci"(folositoare si placute, agreabile). Sub raport cromatic, Nadia Radulescu se dovedeste prin cascade si-n trasaturi de penel in spirit expresionist, dinamic, o iubitoare a culorilor vii si puternice. Rosul, verdele, galbenul, auriul, albul, gama griulrilor si unele accente maronii sau negre se rasfata in zamislirile ei picturale.
   Paleta tematica a pictoritei - de aceasta data voit axata pe ipostazele feminine - este insa mult mai cuprinzatoare. Cei ce i-au vazut expozitiile personale anterioare sau i-au remarcat participarile la numeroasele expozitii de grup cunosc acest lucru.
   Toti artistii plastici, in sfera evolutiei lor creatoare, in dorinta de a-si puncta unele momente sau trepte, procedeaza la fel. Important este faptul ca spiritul si personalitatea lor artistica sa se impuna in toate zamislirile cu care, periodic, se prezinta in fata iubitorilor de frumos. Categoric si in curand, pictorita Nadia Radulescu isi va intregi armonios profilul artsitic creator.

   O adunătură de clişee:
   • "salbă de compoziţii adunate sub titlul..."
   • "în plan filozofic": în primul rând e "filosofic", apoi ce dracu' are Platon cu portretul în cauză? o forţare la temă de mai mare dragul...
   • "ne duce direct şi statornic..."
   • "problematică complexă..." (citează din Ion Iliescu?)
   • "stăpâneşte temeinic..."
   • "expresionism = vitalism": ce gogomănie!, expresionismul tocmai că e morbid; iar "vitalism" e scos din fund, nu suntem la biologie, "vitalitate" ce are? nu e la fel de sforăitor?
   • "în plan cromatic..."
   • "sub raport cromatic..."
   • "desenul cristalizează..."
   • "trăsături de penel..."
   • "o iubitoare a culorii..."
   • "culori vii şi puternice..."
   • "paleta tematică..."
   • "sfera evoluţiei lor creatore..." : WTF is that?
   • "a puncta anumite momente sau trepte..."
   • "zămisliri"
   • "iubitorii de frumos..."
   • "va întregi armonios profilul artisitic creator..."
   
   
   E cineva de părere că nu e un exemplu înfiorător de limbaj de lemn putred? Toate sunt clişee obositoare, la care devenim inevitabil imuni. Şi asta se practică de ani buni de zile, de când ascultam la TVR reportaje de la sala Dales. Aproape că aş putea scrie un program pe calculator care să genereze critică de artă, precum studenţii de la M.I.T..
   
   Nu contează cine se bate cu pumnul în piept, ci doar cine tace şi face. Ruşii (iar ei!) zic mereu că ei sunt cei mai cultivaţi pentru că ei au (pe lângă placa lor obositoare cu "sufletul mare şi plin de trăiri", care eu zic că oricum nu l-au avut, fiindcă Dostoievski şi Cehov erau prea europenizaţi ca să-i reprezinte, şi oricum sufletul acela a fost stârpit de tătuca Lenin - ... OK, OK, Soljeniţân e iertat; ca fapt divers: el a locuit şi a scris 17 ani în ... America!) -- ei zic că au cel mai mare număr de cărţi publicate, vândute şi citite pe cap de locuitor. Dar eu n-am întâlnit prea mulţi ruşi, chiar şi educaţi de felul lor cum ajung pe la universităţi pe aici, care să mi se pară prea cultivaţi cu adevărat; or fi citind ei sute de pagini, dar ce folos dacă sunt porcării stakhanoviste?
   Mă mai uit la ştiri pe internet vorbite în ruseşte şi mă cutremur de dezgust la cât de rudimentari sunt pseudo-intelectualii, crainicii, jurnaliştii şi comentatorii ruşi.
   
   OK, credeţi că i-am desfiinţat complet pe tavarişcii noştri? Sau să continui?