God save the Kweeng

OK, sunt obsedat de clasamente şi topuri.

Azi fac topul imnurilor.

[Paranteză pătrată: ca să nu mai ridice lumea din sprâncene, reconsititui şi fluxul raţiunii care m-a împins până aici. Începe de la Brandi Chastain (totul începe cu Brandi Chastain) → Marco Tardelli → la ce se gândea Tardelli după gol → la moarte şi la Italia, bineînţeles, Italia lui scumpă → italienilor le sunt sudate Italia şi moartea una de alta în subconştient, datorită imnului...] Am închis paranteza pătrată. Văd cum sprâncenele coboară.

Got it?

• "God Save the Queen"
  
  Calităţi: e scurt, e clar, e uşor de memorat, poate fi urlat din toţi rărunchii (cum le place băieţilor pe stadioane, că de-aia merg băieţii pe stadioane: to let some steam off, altfel le fierbe creierul în aburi de testosteron şi alternativa e bătutul nevestei). Dacă moare regina nu-i nici o pagubă: se schimbă Queen cu King, her cu him şi nu se pierde nici ritmul, nici rima. Foarte convenabil. Două imnuri for the price of one. Eu cred că de asta nu vor englezii să scape de monarhie: ce s-ar face fără imnul lor bestial? Plus, e prea greu să înveţi alt imn după câteva halbe.
  Prima mea amintire despre "God Save the Queen" a fost finala la rugby din 1991. Am dat drumul la televizor şi aşteptam să i se încălzească lămpile. Ştiţi cum era, venea întâi sonorul, pe urmă imaginea. Când a început tot Twickenham-ul să cânte imnul (75000 cu toţii), pereţii de la sufrageria noastră au intrat în rezonanţă. Nu ştiam ce se întâmplă. Nu pot găsi footage chiar de la acea finală, dar există altele asemănătoare: pe noul Wembley, contra Germaniei. Aveţi bonus la pachet: scumpetea de Beckham. Aceeaşi secvenţă, dar la televiziunea germană.
  La cererea publicului, un GSTQ de la Last Night of the Proms (atmosfera este tot ca la stadion...).


• "Oben am jungen Rhein"
  
  E imnul Liechtensteinului ("ce mai vrea şi linchenştain ăştia?"). Are exact melodia de la "God Save the Queen". Ha, ce fază! Oare n-a sesizat nimeni până acum? (adică de la 1750 încoace). Trebuia să vin eu să-i trag de mânecă: "băi, Linchenştain, de unde aţi furat melodia"?


• "Deşteaptă-te, române!"
  
  Nu e o alegere sentimentală de loc. E un imn perfect, şi prin mesaj (românul ori doarme, ori e prost, dar oricum trebuie să se deştepte) şi prin melodie.
  
  Ia uitaţi-i pe băieţii noştri cum ştiu şi ei să zbiere. Ca să vedeţi ce dresaţi eram, imnul vechi îl ştiau toţi.


• "La Marseillaise"
  
  Încă o ofertă promoţională: am pus marseieza la pachet cu al nostru mai sus.


• "Il Canto degli Italiani"
  
  "Fraateeelli d'Itaaaliaaaaa / Itaaaaliaaa s'èdeeeestaaaa..." Şi mie-mi vine să cânt când îl aud. "Le are" italienii ăştia cu muzica. Se încheie cu "Siam' pronti alla morte / l'Italia chiamó", de unde i s-au tras lui Tardelli flashback-urile şi gândurile înălţătoare.


• "Star spangled banner"
  
  Americanii îl cântă dimineaţa, la prânz şi seara din convingere, fără să-i oblige nimeni. Chiar şi la meciuri de baseball între puţulici de copii de 5 ani. OK, patriotismul lor e uneori enervant (mai ales în varianta NRA/NASCAR rednecks), dar n-ai ce să le zici, ei chiar sunt sinceri când îşi cântă imnul. Şi-apoi, trebuie să recunoaştem, it's the land of the free pe bune.


• "Ghimn saveţskava saiuza"
  
  I-am urât pe sovietici cu toţi porii, ribozomii şi mitocondriile fiinţei mele (şi aparatele Golgi, bineînţeles), dar imnul lor era bun. Păcat că n-avea titlu. Oare n-au observat că era lipsă la inventar? O bucată de vreme (după '91) au scos şi versurile. Băi frate, prin ce criză au trecut... Vă daţi seama, nici versuri la imn nu se mai găseau la ei ...
  
  NB: fac distincţie între ruşi şi sovietici la faza cu ura. Ruşii au existat înaintea sovieticilor, care s-au răspândit apoi în acelaşi habitat natural de stepă. Ele sunt vietăţi diferite.


• "Das Lied der Deutschen"
  
  Îi caracterizează: arogant - ei tot timpul visează că-s "über Alles" ("über Alles in der Welt", inclusiv Namibia) - , sec, fără metafore şi alte subtilităţi, fără "trăire" (o noţiune prea vagă care nu se poate pipăi şi, mai ales, nu se poate trage la strung). Muzica e scrisă de Haydn şi iniţial se intitula ceva traductibil în "God Save the Kaiser"("Gott erhalte Franz den Kaiser").

PS: Iar la urmă, "cu voia dumneavoastră", cel mai deprimant imn: al Ungariei. Staţi, nu vă năpustiţi, n-am băut cu prostul de Funar la crâşmă. Am şi rude bune şi simpatice de "etnie maghiară". Dar să fim serioşi, ce naiba n-au găsit şi ei ceva mai puţin lugubru? Un csárdás ceva? Doar îl au pe Liszt, Bartok, WTF? Îţi vine o lehamite nemărginită când îl auzi. Nici să-ţi zbori creierii nu mai ai chef.

PS2: Nu ştiu cum e imnul Turciei, dar uite de ce-s în stare ai lor ca brazii. Aveţi răbdare până la secunda 20, atunci încep.
Ce pot să zic decăt: fuck me!, cum dracu' de i-am bătut noi pe-ăştia la Călugăreni sau Podu' Înalt? Păi un spahiu din ăla papă trei ghiauri pe pâine la micul jejun (înainte de covrigul cu susan). Şi înainte să se "deştepte" răzeşul nostru, că imnul încă nu exista... Eu cred că Călugăreniul (sic!) şi Podul Înalt sunt basme de Petre Ispirescu.

PS3: Un fapt mai puţin cunoscut: Ciprian Porumbescu a compus muzica la două imnuri naţionale: al României ("Trei Culori") şi al Albaniei ("Hymni i Flamurit")!