Re-tweeting? WTF?

Re-tweeting?

Cât de departe poate ajunge procrastinarea?
Acum doi ani, blogurile erau simbolul superficialităţii.
Apoi a apărut Twitter, adică blogging pentru leneşi.
Iar acum Re-twitting? Totul se rezumă la a re-trimite tweet-ul altcuiva, fără nici o contribuţie personală.

CNN scrie:

Retweeting, represented on Twitter with the symbol "RT," means a user has taken someone else's tweet -- or message -- and copied part or all of it. The original author is often credited through the convention "@username," although sometimes the true source gets lost as messages spread further.

Apart from being used to share amusing links such as Taylor's video, retweeting has taken on a powerful role in political activism.


Twitter a fost prezentat cu surle şi trâmbiţe pe coperta TIME de săptămâna trecută, drept mijloc mediatic "revoluţionar". Îmbucurător a fost că Cititorii TIME nu au avut absolut nici un comentariu pozitiv la adresa articolului. E semn că am depăşit limitele ridicolului. Dar cine se mai oboseşte să citească articole scrise pe hârtie?

În urmă cu câtva timp, am remarcat faptul că ziarele româneşti, pe care le mai citeam din când în când, nu mai produc nimic, doar preiau ştirile de pe agenţii şi le traduc (de cele mai multe ori din topor, bineînţeles). Dar fenomenul nu se limitează doar la lumea a treia. Televiziunile americane au devenit la fel de inepte. CNN nu mai face comentariu politic aproape deloc, doar iroseşte timp citind e-mailuri de la spectatori, şi acum şi tweet-uri. Odată cum Tim Russert a dispărut şi specia rară de jurnalist TV adevărat. Tot norodul se pricepe acum.

Păi hai s-o dăm în moaşă-sa...

PS: Mă întreb dacă la anul o să ne gândim cu nostalgie la vremurile când lumea mai dădea un retweet ... Oare ce urmează?