Moş Mechintoş

Am constatat că n-am scris nimic din domeniul meu, deci a sosit ceasul...

Nu ştiu cât de lent bate Windows în retragere dar cert e că bate în retragere. Nu pretind că ştiu cum stă treaba pe întreg globul, dar în cercul meu de cunoştinţe nu cunosc pe nimeni care să fi trecut de la Mac sau Linux la Windows. În schimb, foarte mulţi s-au convertit invers, de la Windows la Mac sau Linux. E un flux continuu. Unii chiar m-au surprins, fiindcă îi credeam foarte devotaţi Windows-ului. Dar odată ce au încercat "fructul oprit" (mărul mechintoş) şi au fost izgnoniţi din rai, nu prea au mai revenit la iadul Windows. O categorie mai mică, au renunţat la Linux pentru MacOS. E ceva în genul proverbului "once you go black you can't go back" adaptat la "once you go Mac, you can't go back". E o paralelă forţată între penisuri africane şi sisteme de operare, dar merge.

Eu am urmat aceeaşi traiectorie: calculator Felix din comerţul socialist (cu încărcare de pe banda de casetofon, că nu era altceva), apoi Windows ( ... că nu era altceva), Unix (la facultate, că era în vogă), Linux (la servici, că e singurul cu care se poate face treabă), şi MacOS la "maturitate" (că te face să te simţi burghez). Pe parcurs, am renunţat la produse Microsoft imediat ce a apărut o alternativă decentă, dar nu din snobism. N-am mai folosit MS Word de 20 de ani. Doar TeX (chiar şi pe Windows era o versiune EmTeX, acum domină LaTeX - o coproducţie Knuth - Lamport, devenit standard de facto pentru editare). N-am mai folosit Internet Explorer de vreo 15 ani, doar Mozilla/Firefox şi Safari. IE deţinea 96% din piaţă acum 10 ani, acum sunt sub 40%. La fel Outlook. Ultimul lucru pe care îl aştept e să apară SopCast pentru Linux/Mac şi atunci pot să nu mă mai ating de Windows. Pentru cei în necunoştinţă de cauză, SopCast e un soft chinezesc pentru văzut TV în direct (în special meciuri de fotbal) pe internet.

Îi dau perfect dreptate lui Steve Jobs când caracteriza produsele Microsoft ca total lipsite de bun gust sau simţ estetic.

Apple a câştigat enorm prin design. Deşi Mac-urile ar fi trebuit să fie apreciate pentru ce e înăuntru, nu pe dinafară. Dar au reuşit şi aşa. Produsele Microsoft sunt echivalentul ciurucurilor de plastic produse în China. Proaste, dar ieftine. Şi multe... O adaptare după vorba lui Lăpuşneanu către capul lui Moţoc ...

Cineva a încercat să folosească caracterizarea "Linux a fost la început copilul deştept şi urât iar Windows copilul frumos şi cu ceva semne de inteligenţă". După părerea mea Windows este copilul urât, prost, dar foarte băgăcios. Sunt convins că Linuxul nu a prins la mase din exact acelaşi motiv: nu are nici un plus estetic. Lumea ar trebui să-l folosească fiindcă este nu doar o altă mâncare de peşte faţă de Windows, ci din alt univers în privinţa eficienţei şi siguranţei (nu există viruşi, nu există cai troieni, nu există ecranul albastru al morţii, nu se blochează aproape niciodată ...). Ascensiunea Apple este încurajatoare pentru stadiul în care este omenirea: dacă frumosul prevalează înseamnă că nu suntem total pierduţi. Iar utilul cu plăcutul împreună cucereşte totul ...

Ca să fac un disclaimer (conform Google, se traduce "denegare de responsabilitate" -- wtf is "denegare" ??), ţin să precizez că nu am iPhone, fiindcă nu cred că l-aş folosi prea des. Nu am nici iPod. Deci nu pot fi învinuit că sunt un fanatic Apple. Iar Microsoft are merite indiscutabile în progresul civilizaţiei umane: au accelerat computerizarea făcând PC-ul accesibil tuturor.

Vorbind de "semi-divinităţi" (după Knuth şi Lamport în informatică, Jobs şi Gates în computere), din întâmplare am văzut ieri un episod din "Computer Chronicles", emisiunea de pe PBS care prin nu ştiu ce minune se dădea şi la noi prin anii '90, pe TVR sau pe ProTV. Episodul a fost în memoria lui Gary Kildall, fondatorul Digital Research, unul dintre pionierii uitaţi din lumea calculatoarelor, cel care a scris sistemul de operare CP/M. A murit din cauza unei bătăi într-un bar de motociclişti. Ehei, ce vremuri ... IBM-ul ar fi vrut să folosească sistemul de operare CP/M, net superior dar mai scump, şi nu DOS, pentru prima lor lansare de PC-uri, dar folclorul spune că Kildall a întrziat la întâlnirea de afaceri fiindcă se plimba cu avionul şi nu s-a înţeles cu avocaţii de la IBM. Pînă la urmă, IBM a lansat ambele variante de PC, una cu DOS (la 40 dolari) şi una cu PC/M (la 240 de dolari). Şi restul a fost istorie...