- Simbolic. Toate ţările civilizate îşi aleg Ziua Independenţei ca zi naţională, începând chiar cu S.U.A. (care la drept vorbind nici n-a suferit prea tare sub Georgică al Angliei; în fond, ce le-a făcut? le-a mărit taxa la ceai... dar asta se pare că-i scoate din minţi pe unii... toate ca toate, but don't mess with the frickin tea, man.
Grecia, Bulgaria, Albania, în aceeaşi oală cu noi în Balcani, au zilele naţionale legate de independenţă (Iugoslavia n-o mai socotim că nu mai e).
Dar argumentele logice nu au nici un efect asupra unora. În special asupra unor creaturi ale somnului raţiunii precum FSN sau CPUN. Ei au vrut sa fim mai breji, dar au dat cu oiştea-n gard, ca de obicei. Cred că suntem singura ţară din lume cu o zi naţională care ofensează o altă naţie. Independenţa e un simbol inatacabil. Simón Bolívar nu trezeşte antipatii în Spania, la fel cum Thomas Jefferson nu e detestat în Anglia. Luarea/reluarea de teritorii este exact opusul.
Legarea zilei naţionale de un teritoriu disputat timp de 1000 de ani e o alegere idioată. Două milioane de maghiari sunt forţaţi să zâmbească fals şi să asiste la ceremonii care îi ofensează. Noi nu suntem Germania să sărbătorim ziua reunificării, fiindcă reunificarea noastră e cu schepsis: Transilvania a fost a ungurilor timp de o mie de ani, nu 45, iar Germania de Est nu e disputată de nimeni (OK, Polonia ar avea ceva de spus, dar e vina ruşilor unde e graniţa, nu a nemţilor).
Ziua noastră trebuia să fie 9 Mai (declaraţia de Independenţă) sau 10 Mai (semnarea actului de independeţă de către rege + 1866 + ziua constituţiei din 1881). Se pare că orice are legătură cu regele le dă frisoane aparatchik-ilor, chiar şi cu un delta de ± 1 zi. - Practic. Ce e mai bine? Să dârdâi de frig la -20 grade sau să stai la cămaşă cu mânecă scurtă printre cireşi în floare? Cine alege varianta I probabil că îi stă gândul şi la o duşcă de ţuică puturoasă la gura sobei după o paradă cu cai costelivi, rebegiţi de frig.
1 Decembrie = cuşme brumării de oaie pe capete seci de ilieşti şi fulare oribile de lână la vedere, la gâturi cu cinci guşe de parlapalavramentari.
9 Mai = ii (transparente sau nu) şi albinuţe zglobii în flori de cireş (pe vremuri era şi o plimbare cu caleaşca la "şosea").
Păi chiar aşa...
PS: Din punctul ăsta de vedere, 23 august era o alegere numai semi-idioată, nu complet idioată. Simbolismul era pe măsura creierelor de găină care au ales-o: pe 23 august ne-am trădat aliaţii (chiar dacă eram aliaţi cu forţa, dacă trădezi, măcar păstrezi trădarea sub tăcere, nu te mândreşti cu ea; şi-apoi ce înseamnă că "am întors armele"? adică ne-am împuşcat în cap?).
Pe de altă parte, august e august... Îţi mai vine să ieşi din casă... Nu contează sub ce pretext.
PS2: Amintirile mele de la parada din 23 august 1989 (ultima!) la care am fost un pion de bază (în piciorul de la "R" din RSR şi de la "P" din PCR) trebuie depănate într-un eseu separat, findcă merită...
