vineri, 27 august 2010

Teişti, deişti, ateişti, antiteişti ...

Fiindcă n-am chef de discutat lucruri profunde, mai glosez puţin pe teme frivole, cum ar fi divinitatea şi muritorii de rând. Subiectele mai sofisticate, cum ar fi fotbalul, nu mă inspiră. Campionatul mondial a fost prost, nedistractiv, chiar dezagreabil. Nu găsesc o traducere bună pentru not entertaining. Uruguayul şi SUA au fost singurele echipe demne de urmărit. Uruguayul pentru dramă ca în telenovele (şi Diego Forlán), americanii pentru comportamentul corect, devenit atipic pentru restul lumii: fără proteste, tăvăleală, furtişaguri, trageri de timp şi lamentări copilăreşti. Doar australienii (altă colonie britanică) au mai afişat aceeaşi atitudine. Englezii din păcate au căzut şi ei în rând cu lumea, nu mai sunt gentlemeni ci plebe vulgară.

Dar eu cu cine votez?

Revenind la lucruri vulgare: teologie, filosofie şi teosofie, un talmeş-balmeş. E la latitudinea fiecăruia să-şi definească poziţia, mai devreme sau mai târziu, în privinţa lui "ăl de sus", cu riscul de a dezamăgi sau chiar ofensa pe cei de partea celaltă a baricadei (deşi de obicei o anume parte a baricadei se simte mult mai ofensată decât celalaltă).

Ei bine, mon cher, eu în care categorie să mă încadrez?
Teist: nu, ateist: nu. Alte extreme: antiteist, misoteist ? Nici.
Ceva mai la mijloc: deist!
Dar ce e deismul? (... şi rândunelele unde se duc când se duc? ...)
O definiţie scurtă: există divinitate, dar nu caricatura din Talmud, Biblie, Coran, sau alte texte auto-intitulate "sacre". Toate sunt poveşti de speriat copiii şi adormit bătrânii, cu şerpi vorbitori, tufe vorbitoare, ADN făcut din lut, femei făcute din coaste de bărbat, bărci cu miliarde de animale, moşnegi care produc tsunami, soare făcut la trei zile după Pământ, un "ăl de sus" vanitos, dictatorial care îi pune pe bieţii muritori să-şi omoare proprii copii ca semn de dragoste pentru el, Marele conducător (Geneza 22:2), sau să extermine alte popoare (Samuel 15:3). Într-un fel e nedrept să fim condescendenţi cu autori de literatură proastă de acum două mii de ani. Ştiinţa nu le dezvăluise ce este acidul dezoxiribonucleic, nu aveau telescop, miscroscop, nici teste cu carbon-13. Dar sincer şi cât se poate de obiectiv, chiar şi pentru standardele joase din secolul al III-lea, Biblia este literatură şi filosofie de proastă calitate. Sunt elucubraţii de acelaşi nivel intelectual cu manelele şi telenovelele din ziua de azi.

Cui plac îi manelele?


Toate definiţiile pe scurt:
  • Teism: există Dumnezeu, duhul sfânt, alţi sfinţi diferiţi de Duhu, îngeri, draci, miracole, profeţi, bazaconii, şi anume exact cele din Bblie şi nu altminteri.
  • Ateism: nu există Dumnezeu, punct. Gnostic sau agnostic, nu contează.
  • Antiteism: opusul teismului, neagă existenţa lui Dumnezeu şi toate celelalte care vin la pachet cu el.
  • Misoteism: ură faţă de divinitate (ei, hai să nu exagerăm) ...
  • Deism: există divinitate, dar nu cel din Biblie, şi nici miracole, îngeri, sfinţi sau profeţi.
  • Adeism: păcăleală, nu există aşa ceva!
Majoritatea oamenilor nu au puterea, capacitatea, timpul sau cheful să-şi stabilească poziţia pe cont propriu, raţional, ascultând cu atenţie toate punctele de vedere, ci se iau cu gloata. O parte din idei ne rod pe fiecare individual, dar mare parte din idei sunt formate prin contact cu cei mai deştepţi ca noi care ştiu să le formuleze mai bine. Eu m-am simţit convins (Εϒρηκα) de curând de câteva pasaje din Liiceanu şi în special de prezentările lui Christopher Hitchens. Inspiraţia lui Hitchens vine de la iluminişti şi umanişti: Thomas Paine ("Rights of Men"), Thomas Jefferson ("Declaration of Independence" printre multe ale lui) şi George Orwell. Poate mai mulţi dintre cei numiţi Founding Fathers ar merita incluşi, deoarece cel mai reuşit proiect al umanităţii — o ţară democratică proiectată întâi pe hârtie iar apoi pusă în practică cu succes — a fost produs de un grup de oameni educaţi (luminaţi), deştepţi, competenţi şi îndrăzneţi. Pe acest motiv, menţiuni iau George Mason ("Virginia Declaration of Rights"), James Madison ("Constitution of the United States"), Alexander Hamilton ("The Federalist Papers"). Iar isteţii de ei au avut şi norocul de a fi ajutaţi de o armată cu lideri competenţi (George Washington, apoi Andrew Jackson), altfel îi uita şi pe ei istoria.

NB: Nu toţi cei educaţi sunt şi deştepţi, sau competenţi, sau îndrăzneţi. La fel şi pentru celelalte categorii, nu sunt nici paralele nici ortogonale, se intersectează dar au şi elemente diferite. Cunosc oameni deştepţi care nu-s îndrăzneţi, educaţi care-s incompetenţi, deştepţi care nu-s educaţi, ş.a.m.d. Orice combinaţie de n câte 2. Dar să le ai pe toate deodată, e noroc chior.

Celălalt exemplu de ţară-proiect-pus-în-practică e Uniunea Sovietică: un dezastru din motive similare: proiectanţii au fost ne- (sau semi-)educaţi, nu prea deştepţi, răi şi absolut incompetenţi. Din nefericire au fost şi ei îndrăzneţi şi protejaţi de lideri militari ambiţioşi.

Sursa de inspiraţie.

Înapoi la Liiceanu şi Hitchens. Momentul eureka vine în vacarmul produs de majoritate. De mici suntem supuşi la un asalt continuu de mesaje teiste. Bunicii mei sunt din două colţuri diferite de ţară şi diametral opuşi în privinţa credinţei. Cei din Moldova au fost foarte religioşi şi i-am respectat fiindcă au luat ce e mai bun din scriptură: să fie cinstiţi, buni şi harnici (în paranteză, nu e neapărat să înveţi asta din Biblie, fiindcă sunt valori atemporale care provin din vremuri care preced Biblia), dar îi respect pentru că au ales părţile bune ca inspiraţie şi nu celelalte părţi (de exemplu să pună cuţitul la beregata copiilor ca semn de dragoste de Dumnezeu, cum i-a cerut "ăl de sus" lui Abraham, că altfel nu mai veneam nici eu pe lume!) Ceilalţi bunici, din Oltenia, au fost aproape ateişti, dar şi pe îi respect la fel, fiindcă valorile lor în viaţă au fost exact aceleaşi (deci nu le-au luat din Biblie). Mamaia folosea un termen să mă îndrume în viaţă care le însumează pe toate: să fii "vrednic". I-am ascultat pe zeloşii de toate felurile, am fost la biserică, am citit Bilbia (o tortură!). Convingerile mele sunt produsul a ce am învăţat, citit şi văzut. Poate n-am citit şi învăţat destul, dar convingerile sunt destul de formate.

Hitchens.

El m-a scos din letargie să mai scriu, să mă expun oprobriului public. Îl prefer pe el celorlalţi doi corifei antiteişti contemporani (Hawking şi Dawkins), deşi e uneori atât de intransigent şi caustic încât şi-a făcut mulţi duşmani. Un exemplu este cartea lui despre Maica Tereza, ulterior confirmată punct cu punct de ... surpriză, surpriză! ... "Memoriile Maicii Tereza" publicate de ... surpriză şi mai mare ... Vatican. Printre alţii, Epicur, Platon, Socrate, şi mulţi filosofi fundamentali au fost şi ei ateişti.

Hitchens, antiteistul, a fost diagnosticat cu cancer la esofag, cu şanse mici de supravieţuire. Teiştii au spus în cor: a-ha, l-a pedepsit Dumnezeu fiindcă a hulit. Anderson Cooper i-a luat un interviu de curând, să afle dacă perspectiva morţii l-ar putea determina să se convertească (death bed conversion). Răspunsul a fost: dimpotrivă, explicaţia ştiinţifică rămâne cea mai plauzibilă. Tatăl lui a avut acelaşi tip de cancer, iar el însuşi şi-a mărit riscul prin fumat şi băut. Parafraza după Edna St.Vincent Millay e sublimă: "I burned the candle at both ends, ... but it gave a lovely light."



În original:
My candle burns at both ends;
It will not last the night;
But ah, my foes, and oh, my friends--
It gives a lovely light!


[Edna St.Vincent Millay, "First Fig" from "A Few Figs from Thistles" (1920).]

Material suplimentar: varianta revizuită a celor 10 porunci în viziunea lui Hitchens.


Idei luate de la alţii.

De la Liiceanu, Hitchens şi inspiraţiile lor citire:
  • Liiceanu: Îl hărţuieşte cu multă subtilitate pe Pleşu, care-i dă înainte cu Evanghelia.
  • Cioran: hmmm ... (trebuie să găsesc pasajul exact.)
  • Hitchens:
    • 10 commandments do not include genocide, slavery, misoginism;
    • The biblical God is a celestial dictator: creates us wretched and sinful but expects perfection and daily odes to him (like Kim Il Sung);
    • Redemption/salvation is an immoral, revolting scapegoating by human sacrifice; Vicarious redemption is nonsense: the basis of morality requires you to face responsibility for your "sins";
    • Circumcision???;
    • Who created the devil and why?
    • Why would God create so many homosexuals only to torture and destroy them?
  • Stephen Hawking:"There is a fundamental difference between religion, which is based on authority, and science, which is based on observation and reason. Science will win because it works."
  • Feuerbach: God is a manifestation of man's fear of death. An eternal afterlife is a manifestation of man's ego believing in his own self importance.
  • Omar Khayyam (traducere de Richard Le Gallienne, 1897):
    Look not above, there is no answer there;
    Pray not, for no one listens to your prayer;
    Near is as near to God as any Far,
    And Here is just the same deceit as There.

    And do you think that unto such as you;
    A maggot-minded, starved, fanatic crew:
    God gave the secret, and denied it me?--

    Well, well, what matters it! Believe that, too.


    Bonus: 101 Citate din antiteişti: Epicur, Seneca, Nietzsche, Voltaire, Feuerbach, Bertrand Russell, Geroge Bernard Shaw, Freud, Mark Twain, Francis Bacon, etc.



Logica.

Eu cred în logică. Logica matematică e mai sublimă decăt iraţionalul. De ce să-mi suspend raţiunea (aşa cum pretind credincioşii) să cred ceva absurd şi grotesc. Dacă tot e să fie absurd, măcar să fie şi sublim.

Drept coincidenţă, Gödel, care ar trebui să aibă poza în dicţionar la geniu şi nu Einstein, are demonstraţie în logica matematică a existenţei divinului. Gödel a fost contemporan cu Eisntein la Princeton şi se spune că Einstein mergea la Institut numai pentru privilegiul de a discuta în drum spre casă cu Gödel. Gödel e un fel de party pooper pentru toată matematica, fiindcă el a pus capăt visului lui Hilbert de a mecaniza toată matematica (deh, visul nemţilor, să mecanizeze tot ce pot, jawohl) cu vestita (dar surpinzător de nepopularizata) teoremă a doua, a imposibilităţii. Fiind de acord cu Gödel şi nefiind teist, îmi rămâne în mod logic doar varianta deismului. Q.E.D.

Contradicţii şi reduceri la absurd

Am folosit "ăl de sus" intenţionat, fiindcă "sus" e definit matematic relativ la un sistem de coordonate cu originea în centrul Pământului şi axa Z spre exterior. Dacă schimbăm orientarea axei Z, "ăl de sus" devine "ăl de jos". Ha-ha. În schimb o întrebare mai profundă e: de ce e spaţiul tri-dimensional iar timpul uni-dimensional? Ei?
O contradicţie care m-a frapat la prima citire a Bibliei. Citez din Geneză 1:1:
  • Ziua 1: La început, Dumnezeu a făcut cerurile si pământul [...]
  • Dumnezeu a numit lumina zi, iar întunericul l-a numit noapte. Astfel, a fost o seară, şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua întâi.
  • Ziua 2: "ăl de sus" desparte apele de cer.
  • Ziua 3: "ăl de sus" face uscatul şi plantele.
  • Ziua 4: Dumnezeu a făcut cei doi mari luminători, şi anume: luminătorul cel mai mare ca să stăpânească ziua, şi luminătorul cel mai mic ca să stăpâneasca noaptea; a făcut şi stelele.
Bingo. Definiţia zilei e durata de 24 de ore cât îi ia Pământului să se rotească în jurul Soarelui. Deci ziua 1 din geneză ce e? Dar primele trei zile până să facă "ăl de sus" Soarele cum se justifică? După o asemenea introducere, trebuie să alegi: are logica vreo valoare sau nu ?

Pentru final un paradox à la Bertrand Russell, şi el filosof şi logician antiteist, autor a două lucrări fundamentale: "Principia Matematica" şi "Why I Am Not a Christian". Pot să spun că ideea îmi aparţine, deşi e aproape sigur că doar reinventez roata, altcineva înaintea mea probabil a mai formulat-o, dar n-am avut timp să mă documentez: divinitate eternă omniscientă nu poate exista fiindcă eternul nu cunoaşte chinul celui muritor, de pe poziţia de muritor. Fiind nemuritor, nu poate şti, oricât s-ar da el de ceasul morţii (sic!)... Aşa că să mă slăbească cu pretenţia de a-i cânta osanale în permanenţă, că are el (el? sau e o ea?) timp destul să se autosatisfacă, eu n-am decât un timp finit pe care mi-l pot petrece în mod mai plăcut.

NB: Paradoxul lui Russell a dat peste cap teoria mulţimilor clasică a lui Cantor, Dedekind şi Frege, şi a dat în mod indirect naştere teoriei măsurii, o teorie mai elegantă şi mult mai matură.

Un alt expozeu celebru al lui Russell este cel cu ibricul şi ontologia:
"If I were to suggest that between the Earth and Mars there is a china teapot revolving about the sun in an elliptical orbit, nobody would be able to disprove my assertion provided I were careful to add that the teapot is too small to be revealed even by our most powerful telescopes. But if I were to go on to say that, since my assertion cannot be disproved, it is an intolerable presumption on the part of human reason to doubt it, I should rightly be thought to be talking nonsense. If, however, the existence of such a teapot were affirmed in ancient books, taught as the sacred truth every Sunday, and instilled into the minds of children at school, hesitation to believe in its existence would become a mark of eccentricity and entitle the doubter to the attentions of the psychiatrist in an enlightened age or of the Inquisitor in an earlier time."

Asta e lecţia acestui talmeş-balmeş: maturizarea e mai bună decât infantilismul perpetuu.