miercuri, 2 noiembrie 2011

"Что? Где? Когда?": Lanţul coincidenţelor şi lanţul amintirilor, cu mulţi epsiloni foarte mici.

Lanţul coincidenţelor este mai uşor de prezentat.
Lanţul amintirilor legate de lanţul coincidenţelor e mai greu de descâlcit: se ramifică în foarte multe direcţii.

Lanţul coincidenţelor începe cu numirea noului vice-preş cu cercetarea la institutul nostru. Vice-preşul dinainte s-a retras, după cinci ani de realizări măreţe, dar nici una în domeniul cercetării. Noul vice-preş, mai tânăr, mai fâşneţ şi-a pus maşinăria de relaţii în funcţiune chiar înainte de a-şi lua în primire noul post: a organizat o întâlnire la JSC (Johnson Space Center, în Houston) pentru ca cei de la IBM să îşi prezinte tehnologia folosită în Watson: programul care a câştigat la Jeopardy! în februarie contra celor mai buni doi jucători umani (Brad Rutter şi Ken Jennings).

Prima divagaţie: numele tehnologiei folosite de Watson este DeepQA, care combină prefixul deep folosit anterior de IBM pentru două programe de şah, DeepThought şi DeepBlue, cu acronimul QA de la question answering. Numele DeepThought a fost ales ca referinţă la computerul omonim din The Hitchhikers's Guide to the Galaxy de Douglas Adams (de care am mai pomenit). În roman, DeepThought dă răspunsul la întrebarea fundamentală a omenirii, după ce procesează timp de 8 milioane de ani tot ce era la dispoziţie.
Răspunsul e 42.

Mai departe. Un alt vice-vice-preş îi recomandă joi noului vice-preş să îmi dea mie să evaluez propunerea celor de la IBM de a-l trimite pe Watson în spaţiu şi la ce-ar putea fi el de folos. Eu citesc în week-end material legat de Watson şi Jeopardy! şi mă pregătesc pentru întâlnirea de luni cu noul vice-preş. Pe drum spre serviciu (îmi ia 80 de minute să străbat cele 89 de mile, egal cu 143 km, de acasă până la institut), îmi vine în minte din senin, din negura timpului, probabil sub influenţa stimulului excesiv de cafeină, o amintire plăcută din vremurile Uniunii Sovietice. Una dintre puţinele amintiri plăcute depsre Uniunea Sovietică, celelate fiind detestabile cam toate.

"Что? Где? Когда?" !



Chto? Gde? Kagda? e varianta sovietică de Jeopardy!, probabil cel mai longeviv show la televiziunea americană: neîntrerupt din 1964, adică de 47 de ani. În opinia mea, CGK e net superior lui Jeopardy!. Chto? Gde? Kagda? are "doar" 36 de ani vechime.

Altă divagaţie: ideea showului Jeopardy! îi aparţine soţiei lui Merv Griffin. După scandalul din anii 50 (care e şi tema filmului Quizz Show, regizat de Robert Redford), nimeni nu mai îndrăznea să propună un alt show de cultură generală. Ideea de a inversa întrebarea cu răspunsul (concurentului i se dă răspunsul şi trebuie să răspundă cu întrebarea) i-a aparţinut tot soţiei. Prima întrebare (sau răspuns în formă de întrebare), pusă de Julann Griffin lui Merv Griffin în avion: "5,280".

În perioada de glorie a Perestroikăi mă uitam negreşit la CGK. Cred că era doar o dată pe lună, pe postul principal (Ostankino), undeva pe aproape de miezul nopţii. Era fascinant. Decorul decadent, de cazino care amintea mai degrabă a Monte Carlo decât de Moscova, camera TV operată manual, spectatorii stând în picioare aproape de masă, muzica (şi de generic -- Strauss, şi cea live -- tot felul de trupe destul de avangardiste sovietice de jazz/punk rock, şi chiar videoclipuri vestice, de gen Michael Jackson, Elton John), spiritul jocului, care încuraja creativitatea, în totală contradicţie cu realitatea sovietică, unde creativitatea şi logica erau în detrimentul cetăţeanului, erau chiar periculoase pentru orânduirea sovietică, unde era mai bine să taci şi să execuţi ca să nu dai de belea, toate astea contribuiau la o atmosferă suprarealistă, incredibilă pentru un puşti de de 12-13 ani ca mine la vremea aceea. Eram complet fascinat. Am revăzut un videoclip din 1986 şi pot să spun că nu e doar nostalgia care colorează în roz amintirile (vechi deja de 25 de ani!). Chto? Gde? Kagda? este inegalabil.

Iar ca dublă anti-simetrie, se poate spune ca spiritul jocului Jeopardy! este pur sovietic: candidatul ideal trebuie să deţină multă informaţie şi să o reproducă mecaninc, ca un tocilar sau executant din sistemul comunist, fără prea multă imaginaţie, în timp ce cultura americană încurajează şi răsplăteşte exact opusul: creativitatea şi iniţiativa.

OK, în mijlocul navetei îmi revine din negura amintirilor în minte Chto? Gde? Kagda?, după o absenţă totală din lobul temporal de cel puţin 20 de ani, sub formă de câteva crâmpeie: genericul de Strauss, bufniţa mascotă, şi, fără o explicaţie raţională, una din întrebări care îmi plăcuse la vremea respectivă. Una din sutele de întrebări. Ajung la serviciu luni dimineaţă. Studentul spaniol care face un stagiu la noi şi ca toţi spaniolii e foarte vorbăreţ, mă trage de limbă să afle pentru ce şedinţă importantă ma pregătesc. Atunci îi spun la repezeală despre Watson, Jeopardy! şi Chto? Gde? Kagda? şi ca să-mi mai reîmprospătez amintirile caut pe Wikipedia ceva despre CGK. Citesc articolul de sus până jos, unde e o secţiune despre variantele internaţionale ale jocului (de exemplu, multe jocuri provin din Anglia şi sunt exportate întâi în SUA şi în restul Europei). Majoritatea variantelor CGK sunt în spaţiul ex-sovietic. Dar, hodoronc-tronc, penultima referinţă în listă este: varianta americană, redenumită Million Dollar Mind Game, produsă de Merv Griffin Entertainment, şi care a debutat pe postul naţional ABC, ... duminica precedentă!.

Exclamaţia care se cuvine aici e: are you fucking kidding me ?!!?.

Adică, care va să zică aşa, să facem bine socotelile: probabilitatea ca un show sovietic să fie exportat în America e un ε mai mic ca orice epsilon imaginabil. Apoi să aibă premiera exact în ziua în care eu în totală necunoştinţă de cauză citeam despre echivalentul său în America, produs de acelaşi producător, e un alt ε. Şi să-mi treacă prin minte să-l caut pe internet e alt ε. Înmulţim epsilonii şi obţinem o probabilitate de "futu-l în cur pe mă-sa" (ca să dau un citat celebru de la bunicul soţiei).

Supra-realismul situaţiei nu se opreşte aici. Alţi epsiloni apar mai abitir ca păduchii. Caut pe unul din Iutuburile ruseşti, yandex.ru, ceva despre Chto? Gde? Kagda?. Cred că se găsesc toate episoadele, câteva sute. Aleg unul, la bobârcă. Unul din ele la inspiraţie. Poţi să-i spun inspiraţie, sau ce futu-l în cur din nou pe măsa este, că în episodul acela e chiar întrebarea (singura pe care mi-am amintit-o pe drumul spre serviciu după 25 de ani) cu gladiatorul, motorul electric şi moneda de 15 copeici. I mean, are you fucking kidding me?. What in the heck in the world?, cum spun copiii de 5 ani. E deja science fiction pur.

Şi nu se opreşte aici. În episodul cu pricina, căpitanul echipei telespectatorilor (sistemul era telezriteli protiv znatoki) era Oleg Ivanovski ... inginerul principal al rachetei Vostok (cu care a zburat Gagarin şi ceilalţi), erou al ordinului Lenin, etc. etc. Adică, care va să zică, povestea începe cu cineva care vrea să propună Watson/Jeopardy! pentru programul NASA şi se ajunge, prin amintirile din creierul meu la inginerul Vostok-ului care era personaj important în episodul respectiv la echivalentul Jeopardy!, Chto? Gde? Kagda?, episod pe care l-am ales la bobârcă de pe Iutubu' rusesc, în care era întrebarea mea favorită.

Oi fi eu oleacă dus, dar nici chiar aşa.

Update: Ardeam să le spun şi colegilor povestea de mai sus, să văd dacă li se pare şi lor neobişnuit. Deci ne aşezăm la prânz la masă, încep să depăn firul fără să bat prea mult câmpii, fiindcă oamenii sunt ocupaţi şi n-au timp de păsărelele altora. Şi când pomenesc de cele două elemente cheie din amintirile mele, melodia de generic şi întrebarea cu gladiatorul, ce se aude la televizorul din cantină? Exact pasajul "Răsăritul" din "Aşa grăit-a Zarathustra" a lui Strauss, într-o reclamă la nu ştiu ce anume, cu Penn Jillette (din Penn & Teller). OK, pasajul e celebru, e şi în genericul din Odiseea spaţială 2011, dar eu unul nu am mai auzit-o la TV. Şi mai ales de ce chiar în timp ce eu pomeneam de ea ? Situaţia mă depăşeste deja.

Update 2: şi ca fapt divers, din toate zilele posibile, taman ieri primesc pe Facebook un îndemn de la prietenul meu Nathan Moore să mă uit la Jeopardy! în seara aceea, fiindcă prietenul lui, pe nume Roger Craig, e în competiţie în turneul campionilor. Adică prima şi singura dată când îmi spune cineva ceva de Jeopardy pe Facebook trebuie neapărat să fie în ziua cu şirul de epsiloni foarte mici ?!!???

Spooky!
(NB: Luni a fost Halloween. Hmmm...)

Update 3: Dacă e lanţ, lanţ să fie: Roger Craig a stabilit recordul de câştiguri pentru un episod ($77,000) şi e pe locul 3 în clasamentul câştigurilor totale ($231,200), după Ken Jennings ($2,520,700) şi David Madden ($430,400). Roger a stabilit recordul în data de 21 septembrie 2010. Din cele 365 de zile ale anului, s-a nimerit să fie taman de ziua mea. Nu e foarte ieşit din comun, dar fiindcă tot eram la capitolul ăsta, am profitat de ocazie să mai adaug un fapt divers la colecţie, cu probabilitatea ε = 1/365 = 0.002739726.

Update 4: Am găsit reclama cu pricina. Este la ochelari Superfocus. Pe pagina lor, primul comunicat de presă spune: Superfocus Certified by NASA Astronauts... Ha, ha, ha... NASA!

Niciun comentariu: