[Un exemplu notoriu de talent la scris şi lipsă totală de talent la vorbit este Gabriel Garcia Márquez. Mai sunt şi alţii.]
Aş înclina să cred că harul limbii vorbite e mai special şi mai rar: cere spontaneitate în adevăratul sens al cuvântului. Nu există tasta delete, nu ai luxul de a îmbunătăţi ulterior fraza, de a arunca la gunoi pagina care nu-ţi convine, de a căuta sinonime pe Merriam Webster dot com. Grădinescu e fluent, stăpâneşte limba romănâ cu o naturaleţe de invidiat pentru cineva care nu e scriitor de profesie, e creativ.
Au trecut ani buni, dar încă imi aduc aminte de expresiile lui pitoreşti.
- "Nadal a fost lovit acolo unde-i vine voinicului mai greu"
(Nadal fotbalistul, Miguel Ángel, unchiul lui Rafa, tenismanul) - O "chiflă" a lui Băban (n.b., ratare penibilă, nu vă gândiţi la alte măscări...)
- "Munteanu a tras la colţul scurt, dar ciubărul nu merge de două ori la apă"
- "fundaşul de 19 ani a prins rădăcini în linia de fund a Craiovei"
- "Asta fac băieţii, se mai şi ceartă la fotbal!"
Deci să-i iau şi eu la puricat pe comentatori. Pe cei pe care i-am prins eu.
I. În România
- Emil Grădinescu (10)
- Citez dintr-un comentariu la articolul lui Tolontan: "Îmi amintesc meciul cu Danemarca (2003, cel mai trist şi nedrept rezultat din istorie). Înainte de meci, absolut nici o speranţă nu aveam. După primul nostru şut bun, felul în care comenta domnul acesta, deodată mi-a venit sentimentul că-i batem. El mi-a indus acest sentiment. Alături de el am ţipat la cele două goluri. Şi să nu plâng după meci tot comentariul lui m-a oprit. A zis tot ce-a avut de zis: arbitrului, forului UEFA, tuturor. A vorbit pentru mine, pentru că eu nu aveam voce."
- Asta este menirea unui scriitor sau crainic: să spună ce noi nu putem pune în cuvinte
- Bogdan Stănculescu (10)
- fără egal în baschet: pasionat, fluent, cunoscător
- Radu Naum (8)
- foarte talentat, dar îi lipseşte un atribut esenţial: imparţialitatea; e obsedat de conspiraţii şi obositor cu smiorcăielile împotriva arbitrilor;
- Radu Antofi (9)
- perfect pentru radio
- Andi Vilara (8)
- mai există? bun, dar prea posac
- Bogdan Cosmescu (7)
- voce agasantă, nepotrivită pentru TV
- Cosmin Băleanu (4)
- limitat, câcâit
- Costi Mocanu (7)
- Cristian Ţopescu (10)
- alegere sentimentală a generaţiei anterioare; overrated, nu avea concurenţă
- Teoharie Coca-Cosma (9)
- bun, am descărcat de curând de pe Youtube finala de la Sevilla şi am avut şi acum emoţii la 11m.
- Ion Ghiţulescu (9)
- elegant, un gentleman (îmi poate explica cineva de ce dinamoviştii sunt mai stilaţi decât steliştii?)
- Sebastian Domozină (9)
- primul nostru sudamerican (prazilian :o); există un clip pe YouTube de la meciul cu Kaiserslautern din '83; inegalabil, ce descătuşare (îţi vine să-ţi rupi tricoul de pe tine, ca Brandi Chastain la finala feminină din '99 :o), ce săraci şi frumoşi erau oltenii noştri cu treningurile lor de supraelastic...
- Nicolae Secoşan (8)
- echivalentul bănăţean al lui Domozină
- Ilie Dobre (?)
- un pseudo-sudamerican, o enigmă pentru mine: e prost sau se face?
Ghiţulescu despre Dobre: "Să dăm legătura şi pe alt stadion, ca să se mai odihnească şi jucătorii din meciul pe care-l comentează Ilie Dobre."
- un pseudo-sudamerican, o enigmă pentru mine: e prost sau se face?
- Ion Ghiţă (4)
- a stabilit un record: era tot timpul beat la microfon
- Dumitru Graur (6)
- fiu de lingvist, dar sursă inepuizabilă de perle (e.g. "Alina Astafei a dat naştere unei fiinţe umane", "Bună ziua din oraşul de sub Someş", "Maradona are o rană la degetul de la piciorul mic", "Capul lui Dudu Georgescu loveşte bara şi iese în aut"), dar în mod inexplicabil simpatic
- Cornel Pumnea (2)
- limitat, sâsâit, defazat, un simbol al limbajului de lemn
Alo, Minoiu, se aude ? ... dăm legătura la New York ...
II. În America de Nord:
- Talk show radio: Tony Bruno, cu tolba lui de expresii extravagante ("tomfoolery and hijinx", "vitriol-vim-and-vinegar", "stone-cold lead-pipe locks", "keep it continue")... Eh, ce m-aş fi făcut eu fără Tony Bruno în naveta mea zilnică de 2 ore ... aproape am plâns de nervi când s-a mutat la alt post ...
- Tenis: John McEnroe, Mary Carillo; McEnroe aduce tot timpul vorba de Năstase;
- NFL: Al Michaels, Chris Berman (chiar dacă unii îl consideră bufon)
- Baschet: Al Michaels (bis), Charles Barkley ("that's turrrble")
- Baseball: Joe Morgan, el ar trebui să apară în dicţionar în dreptul definiţiei expertului: m-a făcut până şi pe mine să înţeleg ce mare scofală e şi sportul ăsta
- Hochei: Paul Ferguson şi Richard Bopree de pe Eurosportul de-altădat': un fel de car talk brothers, foarte foarte pitoreşti, autoironici şi amuzanţi
III. America de Sud.
Evident, cireaşa de pe tort cu toate superlativele este din America de Sud.
Ce n-aş fi dat să văd meciul ăsta în Argentina. Aveam 13 ani, Maradona era zeu, stăteam noaptea să văd meciurile din Mexic la "minunata" televiziune sovietică. Abia trecuse Cernobîlul peste noi, apoi finala de la Sevilla la o săptămână (... agonie şi extaz) ...
Ce diferenţă face un comentator latin (vezi @1:30, @7:45), comparat cu neamţul, fad şi fără pasiune...
Comentatorul argentinian este Victor Hugo Morales. Comentator argentinian născut în ... Uruguay !!?!
Ce reacţie: "Quiero llorar... Dios Santo ... viva el fútbol... es para llorar, perdónenme ...".
"Barrilete cósmico, de qué planeta viníste ?" Butoiaş cosmic, de pe ce planetă vii ?
NB: Nu se ştie de ce, la noi traducerea era butoiaş atomic, dar originalul e butoiaş cosmic ...
PS: Interesant este că Morales a fost la radio. La TV a comentat Mauro Viale, mult mai slab.
IV. Mişigăn
Bonus, pentru divertisment, crainicul NBA din Detroit, atât de vestit încât e cunoscut doar cu un singur nume, Mason (un fel de Madonna).
Postcript.
Recitind recent pasajul de mai jos am rămas cu aceeaşi impresie stânjenitoare pe care o lasă toate textele corcite produse de imigranţii transplantaţi într-o cultură străină, ca mine. Ca să nu divaghez prea mult de la tema principală, Grădinescu şi Morales, cred că subiectul limbii şi culturii corcite merită tratat într-un blogpost separat. Asta ca să folosesc intenţionat un termen intraductibil.
Clipul conţine multe aluzii "culturale" specifice Detroit-ului.
(1) Prima coloană sonoră: Kid Rock, "Bawitdaba" (două nominalizări la Grammy în 2000): Bawitdaba da bang a dang diggy diggy diggy said the boogy said up jump the boogy... Kid Rock e născut în Romeo, Michigan (suburbie a Detroit-ului).
(2) A doua melodie: "Final countdown" de Europe, formaţie suedeză, nu mişiganeză. Dar, în Minnesota şi Michigan cel mai mare grup etnic este de origine scandinavă.
(3) Într-un alt clip, din 2004, în tribune e surprins şi Eminem, ca "simplu spectator". Eminem e crescut în Warren, Michigan (tot suburbie a Detroit-ului).
(4) Detroit a reputaţia de oraş "cu guler albastru" (nu "oraş al oamenilor muncii" sau, şi mai rău, "oraş proletar"). Semantica e puţin diferită, gulerul albastru e al oamenilor care muncesc, care nu-s neapărat oameni ai muncii de-ai noştri, ce numai se prefăceau că muncesc... Sirena care se aude pe fundal, este semnalul tradiţional pentru începutul de tură în fabricile din Detroit. Fanii vin la meci cu semne galbene Men at work (folosite la construcţii de drumuri).
(5) Spiritului echipei e pivotul, Ben Wallace. Intimidant, dar simpatic. E poate singurul om de pe planetă care l-a dărâmat de pe picioare pe mamutul de Shaq (147kg). Big Ben are origini modeste: a jucat în "divizia a treia", la Virginia Union University, pe urmă în Italia, şi a ajuns abia la 26 de ani la Detroit. Clopotul din turnul Londrei (Big Ben, singura aluzie de import) bătea la fiecare blocaj al lui Wallace.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu